Myrtle este o frumoasă plantă veșnică parfumată, care necesită îngrijire regulată sub formă de udare, fertilizare și transplanturi în timp util pentru a-și menține efectul decorativ și dezvoltarea deplină.
Când trebuie transplantat
- Fabrica este cumpărată numai din magazin;
- Vârsta mirului este de la unu la trei ani;
- Au apărut dăunători sau boli;
- Planta a crescut foarte mult, iar capacitatea florilor a devenit prea mică.
În primii trei ani, se recomandă să replantați mirul în mod regulat o dată pe an, deoarece cultura crește foarte activ. Plantele mai în vârstă vor avea nevoie de un singur transplant la fiecare trei ani. Procedura se efectuează numai prin metoda de transbordare, păstrând în același timp coma de pământ. Un moment favorabil este perioada din noiembrie până în martie, când planta este în repaus. Noul recipient pentru flori nu trebuie să fie mult mai mare decât cel anterior. La plantare, se recomandă să lăsați gulerul rădăcinii deasupra suprafeței solului.
Un copac de casă cumpărat într-un magazin este supus unui transplant obligatoriu, deoarece necesită înlocuirea amestecului de sol cu unul mai bun și corespunzător acestui tip de plantă. Acest lucru va ajuta la evitarea posibilelor probleme cu creșterea și dezvoltarea florii datorită prezenței impurităților dăunătoare în solul achiziționat.
Când apar dăunători, mirul trebuie transplantat fără a păstra coma de pământ, ci, dimpotrivă, cu o înlocuire completă a vechiului amestec de sol. Se recomandă manipularea rădăcinilor cu atenție pentru a nu le deteriora. Această procedură este forțată și este o șansă de a salva întreaga plantă de apartament de la moarte.
Un alt motiv important pentru transplantul de mirt este sistemul de rădăcină mărit, care nu se poate dezvolta într-o zonă atât de înghesuită și contribuie la stoparea creșterii și dezvoltării culturii. Rădăcinile în formă de buclă și răsucite împletesc întreaga bilă de pământ și umple întregul volum al vasului de flori. În acest caz, procedura de transplant nu poate fi amânată pentru o lungă perioadă de timp.
Cum să transplantăm corect mirul
Compoziția unui amestec nutritiv de sol de înaltă calitate pentru mirt trebuie să includă următoarele componente: 2 părți de humus, 1 parte de biohumus și puțină vermiculită sau altă pulbere de copt.
Pentru îndepărtarea mai ușoară a plantei din recipientul pentru flori, se recomandă oprirea udării cu 1-2 zile înainte de procedură. Substratul uscat va scădea în volum și floarea va fi ușor scoasă din ghiveci dacă o țineți de partea inferioară a trunchiului. Dacă transplantul se efectuează din cauza creșterii rădăcinilor, este posibil ca această metodă să nu funcționeze. Apoi, este mai bine să folosiți un obiect plat, subțire (de exemplu, o riglă de metal, un cuțit de masă cu un capăt rotunjit sau ceva similar) și să încercați să separați cu grijă solul de pereții recipientului, trecându-l de-a lungul interiorului ziduri.
Drenajul este turnat într-un vas nou, apoi substratul pregătit și planta sunt așezate astfel încât gulerul rădăcinii să rămână la suprafață. Imediat, se efectuează udări abundente, după care apa care s-a infiltrat în tava pentru flori după un timp trebuie drenată. Suprafața solului din ghiveci trebuie să fie acoperită cu un strat mic de fibră de cocos sau vermiculit.
Când se transplantează din cauza apariției dăunătorilor sau a bolilor, rădăcinile plantei trebuie clătite bine și toate părțile deteriorate îndepărtate. Solul vechi nu ar trebui să rămână pe plantă, deoarece pot rămâne în el substanțe dăunătoare sau larve mici de insecte dăunătoare, care, după transplant, vor dăuna din nou florii. Deoarece această procedură este un adevărat stres pentru mirt, nu ar trebui să agravați starea acesteia prin aplicarea pansamentului superior și a udării abundente. Cel mai bine este să transplantați planta în sol umed și să o lăsați câteva zile pentru a se adapta într-o locație nouă.
La formarea și creșterea unui mini-copac (bonsai) în timpul transplantului, partea excesivă a sistemului radicular este tăiată, dar nu mai mult de 30%. Mărimea acestuia ar trebui să corespundă cu dimensiunea coroanei „copacului”.
La sfârșitul procedurii, recipientul cu mirt ar trebui așezat într-o cameră rece și umbrită.
